Sa nu-ntrebati de ce sint trist
Si-nfiorat,pitind blesteme printre rime,
Caci ce sa dau in dar uitarii,dinspre lume,
Decit un suflet transformat in acatist
Nascut din lacrimi fara nume.
Sa nu mirati la usa mea
Visari de zi,ciudate si straine,
Caci ce sa pierd,afara de destine,
Decit necunoscuta pana,-a mea,
Pierduta-n moarte,ca si mine.
Sa nu ma rideti cind va pling
In reci taceri,ascunse prin cuvinte,
Caci ce sa rid,cind toate cele sfinte,
In lumea voastra,nu pot sa infring,
Decit ca ratacit prin a mea minte.
Sa nu ma vreti in lumea voastra
Poet ascuns,cu stih rimat si alba rima,
Caci ce cistig,pierduta voastra stima,
Imi pierd in zarea cea albastra
Si in singuratatea mea infirma.
Sa nu-ntrebati de intrebare
Ce zace-n corpul nefiintei mele,
Caci ce raspuns mai smulg eu dintre stele
Cind inima mea,care nu va doare,
Rasare-n lipsa unei politeti rebele.
Sa nu-ntrebati de ritm,intotdeauna,
Pierdut si el,ca noi toti,in viltoare
De stari,si de speranta care-mi moare
Cu fiecare "ea",si de neinteles nebuna
Viata,ce-mi piere-n scris,si doare.
Sa-mi intrebati,in soapta,despre mine
Si-nfiorat,prin pagini cu sau fara rime,
Caci ce sa dau cuvintelor,o lume,
Pulsind,statornic,doar despre destine
Pitite-n lacrimile noastre fara nume....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu