miercuri, 5 august 2009

De noctum cogito...

Răni profunde zac in vise,
Cine ştie-a dormi,poate
Zamisli clipe de-abise
Fara remuscari,din toate....

Somnul creşte,o durere,
Fug,dar vijelia lunii
Ma atinge,neputere
A nemulţumirii lumii....

Zbateri-clipe ma cufundă
In puternice destine
Care scalda-n vaga undă
Intrebari de EU de TINE...

Stele licaresc in zvonuri
Ca apusele poeme,
Vise trec încet,in stoluri,
Lin,nemingiiat,boeme....

Reci coşmaruri musca tandru
Din esenţa vieţii mele,
Stele ard,un policandru
In tavanul nopţii,grele....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu